Adevarata Perfecțiunea nu stă într-o talie mică!

Am trăit ani de zile cu convingerea că, pentru a fi iubită, validată, acceptată… trebuie să fiu „perfectă”.

Și în mintea mea, perfecțiunea era mereu legată de cum arătam: o talie de 50, piele fără imperfecțiuni, un zâmbet impecabil, sprâncene perfecte, picioare tonifiate, abdomen plat, păr strălucitor.

O imagine. O proiecție. Un ideal fabricat.

Dar în goana după acel ideal, m-am pierdut pe mine.

Am învățat să mă evaluez în centimetri și kilograme, nu în valori, visuri sau bunătate.

Am învățat să mă compar în loc să mă accept.

Să mă ascund în haine largi sau în haine prea strâmte, în funcție de cât de „demnă” de apreciere mă simțeam în acea zi.

Să mă uit la alte femei și să cred că ele sunt mai „valoroase” doar pentru că au corpuri diferite de al meu.

Dar într-o zi m-am întrebat:

Ce înseamnă, de fapt, perfecțiunea?

Cine a stabilit că o femeie cu talie de 50 merită mai multă iubire decât una cu talie de 80?

Cine a hotărât că frumusețea înseamnă simetrie, netezime și standarde imposibil de atins?

Am privit în jur și am văzut perfecțiunea în cele mai neașteptate locuri:

În femeia care mergea grăbită prin ploaie cu copilul în brațe și un zâmbet cald pe buze.

În bătrâna care vinde flori cu mâinile muncite, dar cu ochii senini.

În mama singură care face imposibilul în fiecare zi, dar nu uită să-și roage copiii la culcare.

Adevărul?

Perfecțiunea nu e în imagine. Este în esență.

Nu e în pielea ta. Este în sufletul tău.

Nu e în cât ești de „corectă” din punct de vedere estetic. Este în cât ești de vie, autentică și umană.

Perfecțiunea adevărată e în femeia care a fost rănită, dar nu și-a închis inima.

În femeia care plânge seara și se ridică dimineața cu ochii umflați, dar cu dorința de a merge mai departe.

În femeia care nu mai are corpul de la 20 de ani, dar are o inimă care a învățat să iubească mai profund.

Perfecțiunea adevărată e în iertare.

În blândețe.

În curajul de a te arăta așa cum ești, cu tot cu nesiguranțe, cicatrici, frici și lumini.

Nu mai vreau să fiu „perfectă” pentru lumea care oricum schimbă standardele la fiecare anotimp.

Vreau să fiu liberă. Reală. Întreagă.

Așa că, dacă ești femeie și citești asta:

Nu te mai măsura în talie, în kilograme sau în like-uri.

Măsoară-te în zâmbetele pe care le dăruiești.

În lecțiile pe care le înveți.

În binele pe care îl lași în urma ta.

Tu ești deja perfectă.

Pentru că ești unică.

Pentru că exiști.

Pentru că ești TU.

📌 Te-a emoționat acest articol? Distribuie-l unei femei care are nevoie să-și amintească cine este.

💬 Lasă-mi un comentariu mai jos: Ce înseamnă pentru tine perfecțiunea?